Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru SĂ TRĂIEȘTI!

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 1016 pentru SĂ TRĂIEȘTI!.

Ion Luca Caragiale - Sub ce regim trăim!

... Catargiu, soția d-lui Lascăr Catargiu, primul consilier al M. Sale Regelui Carol I, care rămâne surd la repețitele plângeri ale Națiunii, lăsând astfel reacțiunea sape cât mai adânc un abiz între Coroană și Națiune, i s'a furat pe calea ferată un geamantan. Stăm bine de tot ...

 

Ion Luca Caragiale - Așa să mor!

... aștept câteva ceasuri până la plecarea trenului către București. Omul extraordinar coboară și el și dispare spre părerea mea de rău, prin mulțime. Lung o mi se pară drumul fără el, care m-a făcut, de ieri până azi, nu bag seama cum a trecut atâta vreme! Alerg repede la controlorul vagoanelor de dormit, m-asigur din vreme de un pat de clasa a doua dacă voi avea noroc găsesc, fiindcă e totdeuna îmbulzeală și locurile se vând mai dinainte. Dar am noroc; din întâmplare, în ziua aceea, sunt puțini călători; locurile toate sunt ... ș.cl; și toate aceste afirmațiuni, confirmate cu: ,,așa am noroc!... așa trăiesc!... ,,așa tiorăsc!... așa am parte de sănătate!... așa mor! După acestea, începe cânte ceva din repertoriul lui Ristache Ciolacu, pe care-l cunoaște personal de la Lăptărie, precum cunoaște personal pe toate personalitățile noastre din lumea politico ... dacă nu i-am spus! parcă nu i-am spus! Trecem, după asta, iar la politica românească... Lui Stere i-a spus el nu intre până n-are o siguranță solidă,

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Să vorbim românește

... Bogdan Petriceicu Hasdeu - vorbim româneşte vorbim românește de Bogdan Petriceicu Hasdeu Cugetarea românească Are portul românesc: Nu lăsați dar s-o ciontească Cei ce limba ni-o pocesc. Când românul ... Și simțul ne-am îmbrăcat Cu haina, de unde dracul Copiii și-a înțărcat. Românimea cât trăiește Graiul nu și-l va lăsa;

 

Constantin Negruzzi - Pentru bărbatul cel greu cari, luând o fimei guralivă, să duci să cei moarte l

... la voi, pentru cari, iată, am venit. și aceasta nedreptățăluit fiind de întârzierea me, mă rog vouă! Fiindcă acum de departe am priivit folosul ca -mi dați sfârșit astăzi hotărârii, căci am agiuns întru atâta rău, încât de a nu trăi o socotesc mai bine decât de a fi cu fimeia. Dar însă, mai dați-mi, o, giudecători, înainte otrăvii încâ un mic dar ... stăpân pe viiața sa, ci și aceasta au supus-o giudecății, îl blastăm, dar însâ mă supui și sufăr tulburările celi din divan, pentru ca scap de acum de altile mai amară. Acei dar care știu firea fimeiască, cred că mă vor ierta că nu mai pot trăi, iar pe cielalți socotesc că trebui le povistesc cu ce amar trăiesc! și, deci, ascultați-mă, pentru dumnezăi! — Cât pentru acești caresunt aice și râd numindu-mă greu, puțin îmi ... limbă fetișoara? Căci știi, prietine, fire me, că nu pot suferi om nici râgâind, nici strănutând, nici horăind, nici tușind, dar aș voi mai bine mă bată, decât le sufăr aceste, iar guraliv, nici prin vis nu-l sufăr. Dar dacâ va întâmplă

 

Gheorghe Asachi - Să ni agiutăm unul pe altul

... Gheorghe Asachi - ni agiutăm unul pe altul ni agiutăm unul pe altul de Gheorghe Asachi În a vieței zile scurte, de suspin și grijă pline, Fiilor de un părinte trai ... razim ș-agiutor. De dorință vie arde, sau îngheață deseori. Nime dintre noi trăit-au fără lacrimi și durere, Farmecele societății ni-aduc scurtă mângâiere. nu-nveninăm dulcimea ce-n picături ni se dă, Medețină slabă foarte pentru pătimire grea. Când urmează între oameni lupta cea răpuitoare, Pare-mi-se ...

 

Elena Liliana Popescu - Imn Existenței

... avea s-adeverească minunea-ntre minuni, Creației cunună și vieții mărturie, sortit stăpân fie peste adânci genuni și dându-le lumină s-aducă armonie, -nvețe cunoască, prin viața lui amară, atras de suferințe – urmând le trăiască, sperând fără știe că trista sa povară, de griji și umilințe, avea îi trezească Treptat o licărire din Viața lui uitată, în minte o-ntrebare din ce în ce mai clară și care pătrundă ființa-om aflată mereu în frământare, făcându-l tresară Atunci când va-nțelege ceva din rostul firii și-al său în omenire, lăsând deoparte teama ce îl oprea știe secretul devenirii păstrat în amintire și dându-și atunci seama Că nimeni nu e singur de poate, în durere, afle ajutorul și mila -ntâlnească întrezărind în sine că firava-i putere el, necunoscătorul, va ști o sporească Și între rău și bine el va putea discerne, când Legea va cunoaște și Binele va face atunci când egoismul nu va ... și-avea -l mai învețe, luând diverse forme, prin care ...

 

George Topîrceanu - Deschiderea stagiunii. Săptămâna Caragiale

... Că Pristanda a murit, tocmai pentru că a fost odinioară prea viu. Că un personagiu viu împărtășește și soarta noastră: moare. nu ne înșelăm însă. Pristanda a murit ca tip , dar trăiește și va trăi ca om. Strigătul lui: „famelie mare, renumerație micăâ€� e atât de omenesc, atât de puțin special! Grija lui pentru soarta acestei “fameliiâ€�, dragostea ... 90 la sută dintre oameni n-ar ieși mai curați decât bietul Pristanda. Iată pentru ce cred că el are destul fond general-omenesc, ca poată trăi. Și tot astfel și celelalte personagii din comediile lui Caragiale (afară de două-trei excepții) — oricât de locale și de speciale ne-ar părea ... de a zugrăvi mai mult caracterul sau sufletul decât moravurile mi-e indiferentă, întrucât nimeni nu poate determina cu siguranță proporția în care trebuie se îmbine trăsăturile generale cu cele locale și speciale, pentru ca un tip trăiască în veci și poată fi înțeles pretutindeni. Moravurile dispar. Dar întotdeauna ne va interesa o comedie de moravuri care au fost odată, dacă oamenii cu care au fost ... ...

 

Alphonse de Lamartine - Safo

... tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri curme a mea suflare, Căci trăind nu pot aflu nicăieri liniște, pace, Nu pot uit pe acela ce am amat cu-nfocare; Ce viu -mi aflu mormântul, viu mă îngrop în tine, O, al mării împărate! spre pârgă mă primește, Iar voi, fecioare din Lesbos, nu mă mai bociți pe mine, Ci cântați ... putea s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea se uite de pe pământ că trăiesc, Și mă pogor în tartar cu toate cele ce-am scris, Unde arzând acele versuri ce de Faun pomenesc piară cu al meu nume, ca nu fie de râs! Însă dacă dumnezeii, întărtați de-a lui cruzime, L-ar îndemna ca vie spre acest țărm ticălos, vie pe-această stâncă, unde mă despart cu lumea, ...

 

Constantin Stamati - Safo

... tine acei ce iubesc Uită de tot focul acel arzător. Dar, o, Dumnezeu puternic, orice ajutor poți face, Eu rog a tale noianuri curme a mea suflare, Căci trăind nu pot aflu nicăieri liniște, pace, Nu pot uit pe acela ce am amat cu-nfocare; Ce viu -mi aflu mormântul, viu mă îngrop în tine, O, al mării împărate! spre pârgă mă primește, Iar voi, fecioare din Lesbos, nu mă mai bociți pe mine, Ci cântați ... putea s-afunde sub a noianului valuri Ș-a mea ticăloasă faimă, versurile ce-au rămas! Ah! de-ar putea se uite de pe pământ că trăiesc, Și mă pogor în tartar cu toate cele ce-am scris, Unde arzând acele versuri ce de Faun pomenesc piară cu al meu nume, ca nu fie de râs! Însă dacă dumnezeii, întărtați de-a lui cruzime, L-ar îndemna ca vie spre acest țărm ticălos, vie pe-această stâncă, unde mă despart cu lumea, ...

 

Ion Luca Caragiale - C.F.R.

... mâine am canțilerie de dimineață... A.: Numa un rând... Băiete! trei... N.: Și acuma ești în congediu? A.: Ce conged!... Ce mai cer conged! Mă-nvoiește șeful când vreau plec. Pot lipsesc și câte trei zile; mai ales acuma, cu criza asta, nu prea e atâta de lucru! G.: Nene, dă-mi voie -nchin în sănătatea soției dumitale... trăiască! A.: Mersi! N.: Și eu închin în sănătatea șefului d-tale... trăiască! A.: Mersi! G. (dă bea, îi răsare și pufnește): Nene! (Cu multă căldură): Nene! Lasă-mă te pup! (Se pupă cu magazionerul.) Ești mai dulce ca mierea! (Râd toți.) Mult aș vrea cunosc pe șeful și pe soția d-tale! (Cu duioșie): Ce-or fi făcând ei acuma? A.: Dorm tun... Câte ceasuri ai? N ... La Pitești stă treiștrei de minute... (Cei doi amici îl îmbrățișează pe rând și-l pupă cu multă căldură.) G.: Nene! ești un om fericit!... trăiești! A.: Asta, ce-i drept, așa e... sunt fericit, slavă domnului! Nevastă frumoasă am, -mi trăiască! slujbușoară bunicică am - de! orișicât

 

Emil Gârleanu - Frați

... ce împrumutase ceva din acel al maiorului: — Va merge cornistul companiei. Sergentul-major se întoarse și strigă: — Va merge... Dar nu avu când sfârșească, cineva din fundul întunecos al sălii, cornistul, care și auzise ordinul comandantului de pluton, răspunse înăbușit, dar hotărât: — Am înțeles, trăiți, domnule sergent-major. În această vreme, ofițerul intră în cancelaria companiei, își puse mantaua, își luă chipiul și, ridicându-și gulerul, ieși în curte ... poartă; o luă pe o stradă lăturalnică, mai apropiată. Ajunse acasă, își aruncă sabia și chipiul într-un colț, mantaua în altul, nu dădu voie i se facă focul, și se trânti pe pat. Cu fața înfundată în perne, degeaba căuta -și găsească astâmpăr. Îi fu peste putință adoarmă. La urma urmei, vrând -și gonească neliniștea, se încercă gândească într-un anumit fel: Mă rog, nu-i murise nimeni dintre cei de aproape ai lui, nici o rudenie mai depărtată, nici măcar un ... Stan Petre i le adusese... Îl primise ca recrut în urma stăruinței fratelui său, cornist al companiei, cu doi ani de vechime. Îl întrebase: Vrei

 

   Următoarele >>>